by Sofia Flori
Desi,
initial, s-a spus ca trenul va circula intre Abrud si Campeni cand am
ajuns la gara din Abrud, mi s-a spus ca va merge doar pana la Rosia
Montana, neputand sa mearga pana la Cimpeni deoarece peste linia ferata
s-a turnat asfalt (!!!) de catre anumite persoane care nu aveau nici un
drept sa faca asta. Pacat !!!
Era
putin trecut de ora 11 dimineata, si mocanita abia se intorsese din
prima cursa (prima plecare a fost la ora 10 ), asa ca am zabovit un
pic pe langa ea, am cercetat-o, am admirat-o... si am vazut-o facand
manevrele de schimbare a macazului, de alimentare cu apa din masina
pompierilor, de alimentare cu combustibil solid si bineinteles scotand
muuuult, muuult abur la schimbarea macazului (nu doar atunci dar asa am avut eu impresia:)). Printre toate aceste
necesitati,
am incercat sa-i "descos " pe cei 3 barbati care aveau grija de
mocanita in acea zi, dar nici ei nu stiau prea multe - doar ca
circulatia trenului in viitor va fi doar cu anumite ocazii sau evenimente.
La
ora 12 fix, ne-am ocupat locurile in vagoane si am pornit la drum...., locomotiva nemteasca pe care se putea observa anul de
fabricatie, 1917 , la Munchen, avea sa ne conduca printre peisaje
minunate, dealuri inverzite si pline cu fan;
o portiune pe unde mergea trenul parca era un fel de padurice (un desis interesant cu multi "pomisori ") , pentru ca mai
apoi sa circule putin si pe marginea soselei, iar masinile care treceau,
imediat se opreau sa-i faca o poza celebrei mocanite sau unii soferi
claxonau si mocanita le raspundea cu un suierat puternit insotit de o
"boare"de abur.
Traseul
inapoi a fost la fel de frumos, doar ca am ajuns mult prea repede la
destinatie. Pe o parte era bine, aveam multe obiective de vizitat in
acea zi, dar pe alta parte nu as fi vrut sa se termine plimbarea.
Ajunsa
la destinatie, controlorul mi-a dat voie sa ma urc in locomotiva si sa
"claxonez" si eu. Ah, ce mi-a placut! Eu si cei mici, nu ne dadeam
dusi din locomotiva cu toate ca era foaaarte cald inauntru.
Intr-un
final, cu greu m-am despartit de frumosul tren si mi-am promis ca data
viitoare sa pot merge ....de ce nu, pana la Turda. Indiferent cum va
fi, cu siguranta ma voi mai plimba cu mocanita ardeleneasca!
Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu