by Sofia Flori
Mocanita din Ardeal, asa cum ii spun cei din zona, facea legatura intre Turda si Abrud, calea ferata ingusta fiind construita intre 1911-1913, avea 21 de statii si trenul circula cu o viteza de 40 km/ora, dar in anul 1997 sau 1998 a fost desfiintata pentru motivul ca nu mai era rentabila. De cand nu s-a mai circulat, linia ferata s-a degradat si in multe locuri a devenit impracticabila si deci, nefunctionala.
Din
2005, un investitor strain (austriac, cred) a incercat sa refaca tot
ce tine de mocanita si de traseul acesteia si i-a reusit!!! Asa ca
iata - ma, in 2013, august, de zilele Abrudului , m-am bucurat de o
frumoasa, scurta si minunata plimbare cu mirifica mocanita.
De la rudele care locuiesc in Ardeal am auzit, de multe ori, povestind cum mergeau catre Turda cu aceasta mocanita si ca drumul dura cam o zi intreaga.
Desi,
initial, s-a spus ca trenul va circula intre Abrud si Campeni cand am
ajuns la gara din Abrud, mi s-a spus ca va merge doar pana la Rosia
Montana, neputand sa mearga pana la Cimpeni deoarece peste linia ferata
s-a turnat asfalt (!!!) de catre anumite persoane care nu aveau nici un
drept sa faca asta. Pacat !!!
Era
putin trecut de ora 11 dimineata, si mocanita abia se intorsese din
prima cursa (prima plecare a fost la ora 10 ), asa ca am zabovit un
pic pe langa ea, am cercetat-o, am admirat-o... si am vazut-o facand
manevrele de schimbare a macazului, de alimentare cu apa din masina
pompierilor, de alimentare cu combustibil solid si bineinteles scotand
muuuult, muuult abur la schimbarea macazului (nu doar atunci dar asa am avut eu impresia:)). Printre toate aceste
necesitati,
am incercat sa-i "descos " pe cei 3 barbati care aveau grija de
mocanita in acea zi, dar nici ei nu stiau prea multe - doar ca
circulatia trenului in viitor va fi doar cu anumite ocazii sau evenimente.
Se adunase deja o multime de oameni dornici de plimbare, copii mici cu parinti/bunici dar si
cativa straini care erau foarte incantati de acest tren.
La
ora 12 fix, ne-am ocupat locurile in vagoane si am pornit la drum...., locomotiva nemteasca pe care se putea observa anul de
fabricatie, 1917 , la Munchen, avea sa ne conduca printre peisaje
minunate, dealuri inverzite si pline cu fan;
o portiune pe unde mergea trenul parca era un fel de padurice (un desis interesant cu multi "pomisori ") , pentru ca mai
apoi sa circule putin si pe marginea soselei, iar masinile care treceau,
imediat se opreau sa-i faca o poza celebrei mocanite sau unii soferi
claxonau si mocanita le raspundea cu un suierat puternit insotit de o
"boare"de abur.
Timpul
petrecut in tren, nici nu stiu cand a trecut si am ajuns in gara de la
Rosia Montana (normal ca a trecut repede, doar peisajul te incanta la
maxim si suieratul locomotivei te facea sa uiti de timp ). Cred ca la
cap de linie a stationat vreo 10 minute, timp in care locomotiva si-a
schimbat locul.
Traseul
inapoi a fost la fel de frumos, doar ca am ajuns mult prea repede la
destinatie. Pe o parte era bine, aveam multe obiective de vizitat in
acea zi, dar pe alta parte nu as fi vrut sa se termine plimbarea.
Ajunsa
la destinatie, controlorul mi-a dat voie sa ma urc in locomotiva si sa
"claxonez" si eu. Ah, ce mi-a placut! Eu si cei mici, nu ne dadeam
dusi din locomotiva cu toate ca era foaaarte cald inauntru.
Intr-un
final, cu greu m-am despartit de frumosul tren si mi-am promis ca data
viitoare sa pot merge ....de ce nu, pana la Turda. Indiferent cum va
fi, cu siguranta ma voi mai plimba cu mocanita ardeleneasca!
Plimbarea
de la Abrud si pana la Rosia Montana a durat o ora si am platit 10 lei
/persoana /adult, copiii aveau reducere. In acele 2 zile de week-end,
trenul a circulat din 2 in 2 ore, pana la ora 18.
Gara
din Abrud se afla la iesirea din oras, spre Rosia Montana, pe partea
stanga a drumului, dupa ce se trece pe langa ultima biserica, se face o straduta neasfaltata dar in stare buna, iar in
capatul ei se vad liniile ferate si un mare depozit cu lemne. Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu