Anul trecut, am reusit sa ajung pentru prima data in zona Ardealului. Am fost fermecata pe loc.Nu aveam nimic planificat, dar stiam ca erau atat de multe lucruri de facut si de vizitat, asa ca nu mi-am facut griji.
Eram in vizita la o ruda indepartata, care locuieste in vestita localitate Horea. Am stat cateva zile doar acasa, minunandu-ma de cum pot trai- au tot ce noi de la oras ne-am dori: munte, padure, apa rece, sanatate.
Intr-o zi am mers la o alta
casa a lor, intr-un sat apropiat, locuiau la aproximativ 1200 de metri altitudine si aveau
si acolo o gospodarie frumoasa si duceau si un trai mai mult decat
decent. O priveliste incantatoare, munti de jur imprejur, un
drum forestier ingust care urca la alte case tot mai sus, spre platourile Apusenilor.In urmatoarea zi, de dimineata, am mers la cules de afine si merisoare - o munca grea dar ...delicioasa, apoi dupa amiaza am asistat la cositul si stransul fanului.
Urmatoarea zi a fost dedicata padurii - am mers kilometri buni pana in padure la taiat de lemne. Pe drum am oprit la casa din munte unde de primavara pana toamna stau animalele. Lucrul cu busteanul nu este usor deloc, arborii trebuie sortati inainte de taiere, apoi curatati de crengi si taiati la o anumita lungime, apoi urmeaza incarcatul si depozitatul acasa.
Dupa atatea zile in care am vazut cum traiesc motii si munca pe care o depun in fiecare zi am hotarat sa mergem si sa vizitam cateva obiective turtistice. Am pornit spre Scarisoara dar pestera era inchisa si drumul pana acolo era tot inchis findca se repara( n.r.- drumul pe valea Ordancusei a fost integral asfaltat la standarde europene!).
Daca tot nu puteam merge la Scarisoara, am ramas la Pensiunea
Mama Uta, am mancat(o pensiune si o mancare cum nu am intalnit), am stat
de vorba si am hotarat sa vedem cate ceva prin
zona iar a doua zi sa mergem la Cluj si Turda.Foarte de dimineata am plecat din Arieseni spre Turda ca sa vedem Salina si Cheile Turzii. Nu am mers direct spre Cluj, am ocolit putin, timp aveam asa ca am zabovit putin prin statiunea Belis-Fantanele- care este foarte linistita si frumoasa. Barajul si hidrocentrala subterana precum si lacul creau un peisaj extraordinar.
De acolo, cu viteza melcului si fascinata de peisaj am plecat cu parere de rau, am mai oprit la Lacul Tarnita(60 de metri adancime) unde am admirat lacul si barajul.
Era duminica dupa amiaza, iar pe la ora 16-17 Clujul era linistit, aproape pustiu. L-am vazut in graba, era prea tarziu sa mai vizitez ceva.
La intrarea in Turda, era aglomeratie mare, in curand am aflat ca avea loc un festival. La salina nu mai puteam merge pentru ca ultima intrare era la ora 17.
Am fugit spre Cheile Turzii cand soarele dadea sa apuna, crezand astfel ca am timp. Am gresit. Pana am coborat serpentinele deja incepea sa se intunece. Am vorbit cu un domn de la intrarea in chei si mi-a zis ca ar fi mai bine sa revin maine dimineata. Am inaintat putin, insa mi-am dat seama ca nu are rost sa continui.
Sofia ne va impartasi din experientele sale in Cheile Turzii, in episodul urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu