Vatra Dornei- telescaun, Mariana, Mariana!

podul de peste râul Dorna, ce împarte oraşul în două


fostul cazinou aflat în restaurare de vreo 10-12 ani

mami și Iani în parc, la Vatra Dornei
cu tati
iat-o si pe Mariana, Mariana, coborând în viteză să-ţi ia din mână jumătatea de nucă

sus la telescaun ( 1300 m )
vârful Ouşoru de 1639, ce domină staţiunea, iar în departare Munţii Rodnei

La Vatra Dornei se ajunge usor, ori pe drumul dinspre Suceava- Câmpulng Moldovenesc, ori dinspre Valea Bistriței de la Piatra Neamț, sau prin pasul Tihuţa, dinspre Transilvania.

Este o statiune în plin proces de transformare, după ce o buna perioada a trăit din faima perioadei comuniste.
Deşi strazile arata înca destul de rău, trotuarele asemenea, parcul este semiîngrijit, iar indicatoarele sunt puţine si de multe ori nefolositoare, statiunea are nerv si potenţial de dezvoltare.

Trecem peste acest aspect si vă spun despre locația deosebita a statiunii, undeva în centrul Ţării Dornelor, la altitudinea de aproximativ 800 de metri, ceea ce situeaza oraşul pe primele locuri între oraşele de altitudine din ţara noastră.
Poate multi ați mers cu vestitul telescaun de aici, trebuie sa ştiţi ca dornenii se mândresc cu el pentru că este cel mai lung din ţară, are trei kilometri lungime şi pleaca de pe strada Negreşti, de la peste 800 de metri altitudine şi ajunge pe Dealul Negru la 1302 m, aşadar o diferenta de nivel apreciabila(cei din Caransebeş se mândresc şi ei cu un asemena telescaun situat pe Muntele Mic).
Dacă ajungeti cumva în extrasezon (adică toamna și primavara) trebuie să știți că fără cel puţin 8-10 persoane nu functionează, așa ca întrebați și verificați.

Acolo sus pe Dealul Negru am trăit o mare dezamagire ,, ecologică", când am văzut câte gunoaie pot fi pe munte, am fotografiat si am postat o mică imagine, în etichete la ,,România în fundul gol.

Priveliștea însă este superbă, putând fi văzuti Munţii Călimani (vf. Pietrosu 2100 m), Muntele Runc (1149m)  prelungirea sudica a Muntilor Suhard, cu vârful Oușorul (1639 m), plus o panorama largă asupra Depresiunii Dornelor traversată de Bistrița și de afluentul său Dorna).
În parc se merge pentru a fi hrănite veveritele antropizate de aici, care mai mult sunt sătule decât flămânde si care sunt strigate de toata lumea, care vine cu nuci (numai cu nuci veniti, nu si cu alte seminte, că nu mănâncă!), Mariana, Mariana!

Este distractiv sa vezi copii și bătrâni strigându-le încontinuu, astfel nici nu știu dacă ele vin pentru că le strigi sau pentru că sunt pur și simplu, curioase.
Vă recomand pizzeria din centru, chiar lângă podul de peste râu, si mai ales cofetăria de alături, unde prăjiturile si celelalte scofeturi sunt uriașe, gustoase si ce este cel mai important foarte ieftine (este situată pe principala arteră pietonală).
Despre muzeul de stiintele naturii, cu trofeele sale uriase de cerb și urs ăi despre cazinou, într-o altă postare.