Sovata

un pui mic, cu febră lânga o miniopera de arta metalică

cu mami lângă Lacu Roşu, îngheţat (desi apa sărată îngheaţă la -2 grade, datorita densităţii sale mari)

şi cu tati
Iani lângă Tinman de la pensiune

un somnoros dulce lânga şemineul de la parterul pensiunii Sara

Am mers la Sovata de doua ori în ultimul an calendaristic şi nu prea mi-a plăcut.
Am stat să mă gândesc dacă să trec acest articol la drumetii de rău sau la ospitalitate secuiască dar m-am decis pentru drumetii.

Aşa ca voi fi neutru în relatarea mea.
Prima data am ajuns dupa un circuit lung si productiv prin ţară, ca ultima destinatie înainte de casă.
Am ajuns ziua si m-a şocat aspectul statiunii-de litoral lacustru- oameni cu colace, pături, în ,,desuuri'' tipice anotimpului, care se revarsau dinspre lac.
Al doilea lucru care m-a impresionat a fost aglomeratia din zona, orasul propriu-zis nu are practic casă care sa nu ofere ,,Kiado szoba " , adică cameră de închiriat cu diverse preturi si conditii, bineînteles ca nu am gasit si a trebuit sa stam cu cortul într-un camping improvizat într-o curte.
A doua oara am fost în februarie, deci în extrasezon si parca pentru a compensa disconfortul din vara am ales o pensiune mai scumpa, deosebit amenajata, nou refacuta cu conditii de patru stele si pret de trei, se numeste Sara si o recomand cu caldura- azi, în 2011 este de vânzare!

Staţiunea era goala de data aceasta si parca mai misterioasa, cu strazile acelea goale si batute de vânt, cu lacul înghetat si copacii goi din parc cu câtiva pensionari veniţi la tratament la hotelurile de doua stele care au preturi de trei si conditii de una (sunt exceptii, de ex. la Aluniş este foarte bine, acolo am mâncat excelent).

Staţiunea este cunoscuta pentru Lacul Ursu, ce are o calitate aproape unica, se numeste heliotermie si presupune prezenta a doua straturi de apa unul de adâncime foarte cald si unul de suprafata (max. 2 m grosime) mai rece şi care actioneaza asemeni efectului de sera, caldura intra dar stratul de la suprafata nu mai permite eliberarea căldurii, care astfel se acumuleaza în interior.un asemenea fenomen se mai întâlneşte si la Lacul Fara Fund de la Ocna Sibiului.
Nu mai vorbesc de proprietatile curative ale apei sarate (salinitate de peste 200 mg./cm cub), mai ales în afectiunile ginecologice si reumatismale.

Sunt în statiune, lânga acest lac înca patru: Lacul Rosu,Verde Negru si Piroşka, mai sarate datorita dealului cu sare de lânga ele si colorate datorita unor vietuitoare microscopice.
Am avut surpriza sa gasesc niste restaurante cu pretentii mari, cu preturi uriase dar cu atmosfera manelistica si prafuita+servire catastrofala.

Nu mergeti la pizzeria si restaurantul de sus din dreapta cum priviti lacul, nu mai stiu cum se numea dar evitati acest gen de terasa. Nu puneti totul pe seama secuilor sau pe aspectul etnic, pentru ca este statiune estivala si preturile sunt foarte mari.